Radurusch’s Blog

Cercurile din lanuri – Artă sacră sau mesaje OZN?

de Ioana Plăviţu

Deşi au trecut mai bine de 30 de ani de la apariţia primelor cercuri în lanuri din epoca noastră, aceste formaţiuni geometrice continuă să fascineze mulţi cercetători şi dau naştere unor întrebări rămase încă fără răspuns. După declaraţia celor doi pensionari englezi, Doug şi Dave, din 1991, care au afirmat că ei făcuseră toate cercurile din lanuri apărute până atunci în Anglia, mulţi au preferat să dea uitării straniul fenomen. Cercetătorii pasionaţi şi-au continuat însă studiile, organizând experimente de reconstruire a cercurilor „originale”. Recent, trei studenţi americani de la MIT au încercat să creeze cu metode ştiinţifice un cerc, pe un câmp din Ohio (SUA), care să reproducă fidel toate caracteristicile cercurilor autentice.

Istoricul cercurilor din lanuri

Prima menţiune despre un cerc în lanuri apare în folclorul englez. Un manuscris din 1678 vorbeşte despre aşa-numitul „diavol secerător” din Hartfordshire, înfăţişat într-o gravură, construind o formă spiralată într-un lan de ovăz. Textul spune că diavolul a venit din cer sub forma unei lumini roşii şi a tăiat cercuri pe acel câmp de ovăz.

Ulterior, cercurile din lanuri au fost semnalate sporadic în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, cu o intensificare a apariţiilor şi a complexităţii lor în ultimii 25 de ani. Fermierii au remarcat în 1978 o structură de tip ciorchine, semănând cu o cruce celtică. Apoi au apărut forme cu un cerc înconjurător, apoi cu două cercuri, şi în ’90 pentru prima oară, au apărut două cercuri unite printr-o linie. Spre sfârşitul anilor ’80, fenomenul a cunoscut perioada sa de glorie, când au fost studiate sute de cercuri din lanuri, de forme din ce în ce mai complexe.

În Marea Britanie cercurile au generat o orientare generală, fascinând prin frumuseţea şi misterul lor. Astfel, reporteri, cercetători şi curioşi au dat năvală în comitatul Wiltshire pentru a investiga apariţiile. Se pare că însăşi regina Angliei avea pe lista cărţilor recomandate volumul „Circular Evidence” (Evidenţa circulară) a lui Pat Delgado şi Colin Andrews.

Toate acestea au luat o întorsătură neaşteptată în vara anului 1991, când ziarul „Today” publică o ştire bulversantă pentru toţi fanii cercurilor din lanuri: doi bărbaţi de 60 de ani susţineau că ei făcuseră toate cercurile apărute în lanurile din Anglia în ultimii 15 ani, folosind doar o scândură legată cu o sfoară. Cei doi se numeau Doug Bower şi Dave Chorley. La adăpostul întunericului nopţii, fără ca familiile lor să ştie, Doug şi Dave mergeau pe câmp şi ajunseseră la peformanţa de a realiza un cerc cam în 4 ore. Pentru mulţi, Doug şi Dave au rezolvat misterul cercurilor, însă au existat şi oameni care considerau că povestea lor nu lămurea toate detaliile. În plus, mărturisirea lor i-a emulat şi pe alţii să construiască cercuri în lanuri. Aceasta a fost o piedică serioasă pentru studiul ştiinţific al fenomenului. Cu excepţia câtorva cercetători şi împătimiţi ai apariţiilor cercurilor în lanuri, nimeni nu s-a mai interesat de acest subiect.

Recent, datorită unui film cu Mel Gibson, „Semne” (2002), fenomenul a revenit în atenţia publicului.

Experimentul MIT

Una dintre primele întrebări pe care şi le-au pus oamenii de ştiinţă relativ la cercurile din lanuri este dacă aceste forme geometrice complicate pot fi construite de mâna omului. La ora actuală se ştie clar că răspunsul la această întrebare este DA. Cu ajutorul unei scânduri legate cu o sfoară, orice om poate culca la pământ o recoltă, după un anumit model pe care îl alege. Mai greu e însă să facă să apară toate detaliile vizibile numai la microscop şi care atestă existenţa unor energii mai puternice, de natură electromagnetică, în zona cercurilor din lanuri de provenienţă non-umană (cele autentice).

O echipă formată din trei studenţi de la MIT, Institutul de Tehnologie din Massachusetts (Cambridge, SUA), au încercat anul trecut să creeze, cu metode ştiinţifice, un cerc pe un câmp din Ohio, care să reproducă fidel toate caracteristicile unui cerc original. Ei au fost monitorizaţi şi întreaga lor muncă a fost filmată de o echipă de la Discovery Chanell.

Lisa Messeri, Devjit Chakravarti şi Dominic Rizzo sunt studenţi la Facultatea de tehnică aerospaţială de la MIT. Ei au fost ghidaţi şi ajutaţi în acest proiect îndrăzneţ de către Nancy Talbott, preşedinta Centrului de Cercetări BLT.

BLT este la ora actuală unica organizaţie oficială ce studiază ştiinţific cercurile din lanuri. Pentru început, Nancy Talbott le-a furnizat tinerilor studenţi mostre care prezentau toate anomaliile observate la cercurile considerate autentice de către BLT. Conform datelor BLT, oferite de biofizicianul William Levingood, cercurile din lanuri prezintă toate câteva anomalii. La pantele din interiorul cercurilor se pot observa următoarele detalii: goluri la al doilea nod de pe tulpină, uneori la al treilea sau al patrulea, frângerea tulpinii la nod. De asemenea, au fost decelate în sol particule sferice de fier magnetizat, cu diametrul de 10-40 microni.

În final s-au stabilit trei detalii importante pe care studenţii trebuiau să le reproducă:
• Golurile de rupere, adică spaţiile apărute la nodurile plantelor. Se pare că acestea puteau fi produse prin expunere la radiaţii electromagnetice intense din domeniul microundelor.
• Particulele de fier magnetizat care au fost găsite în solul din interiorul cercurilor autentice.
• Forma geometrică trebuia să fie perfectă; cei trei au ales forma unei săli din cadrul MIT:
• Un alt grup de doi studenţi din ani mai mari urmau să efectueze testele pentru a vedea dacă cei trei au reuşit construirea unui cerc autentic.

Ipoteze şi teorii

De ce se formează acele goluri în tulpinile cerealelor strivite? Există mai multe explicaţii. Unele dintre ele folosesc teoria vârtejurilor de plasmă. Vârtejul de plasmă e un câmp turbionar de aer electrizat, luminos (poate fi văzut noaptea) şi ar putea explica unele presupuse apariţii OZN.

O altă ipoteză cel puţin interesantă este cea a Grupului Midwest Research, care susţine că cercurile sunt făcute de mâna omului, ca o formă de artă sacră. Ron Russel, reprezentantul acestui grup, consideră că aceşti artişti anonimi au creat, fără să vrea, adevărate locuri sacre, meditând şi invocând spiritele benefice ale locului înainte de a construi cercurile.

Fluctuaţiile monore de energie electrostatică nu explică însă vătămarea tulpinilor şi golurilor de noduri, ce apar doar dacă tulpinile sunt expuse la radiaţii electromagnetice puternice. Pentru a obţine efecte similare, studenţii au utilizat un aparat generator de microunde portabil, care încălzeşte puternic grâul, provocând acele cavităţi la noduri. E posibil ca cei care fac cercuri în lanuri să aibă acces la magnetroane, ghiduri de undă sau laboratoare care folosesc microunde, dar aceasta este totuşi greu de crezut.

Cercurile din lanuri bruiază aparatura electrică

După ce echipa celor trei studenţi a reuşit, în numai 4 ore, să construiască cercul, cu golurile din nodurile tulpinilor, şi să răspândească cu ajutorul unui dispozitiv special particule metalice magnetizate pe tot cuprinsul structurii, a început munca echipei de investigatori, care aveau să compare cercul astfel obţinut cu cercurile standard.

Se ştie că aparatura electronică nu funcţionează normal în preajma anumitor cercuri, chiar dacă nu se observă nici o sursă de radiaţii.

S-a constatat că există interferenţe cu telefoanele mobile, cu bateriile maşinilor şi ale aparatelor de filmat.

Cu toate acestea, ceea ce s-a petrecut în timpul investigaţiei, când elicopterul lor survola zona, a fost incredibil chiar şi pentru pilot: motorul elicopterului a cedat. Apoi, din fericire, elicopterul a intrat în regim de autorotaţie şi motorul a pornit din nou.

Şi alţii care au survolat cercurile din lanuri au raportat probleme asemănătoare în timpul zborului. De exemplu, o fotoreporteră din Anglia care încerca să filmeze un cerc din lan a relatat următoarele: la 150 m altitudine, imaginea de pe camera ei digitală era bruiată, la 90 m imaginea a devenit alb-negru, iar când au urcat din nou la 150 m imaginea şi-a recăpătat culoarea.

Analiza particulelor de fier a arătat că acestea erau mai puţin numeroase decât în cazul cercurilor considerat autentice. Concluzia experimentului a fost că cercurile din lanuri pot fi într-adevăr construite de oameni, dar pentru a reproduce întocmai toate detaliile descoperite de cercetători, e nevoie de mai mult de o scândură legată cu sfoară. Rămâne însă o întrebare: dacă ele sunt realizate numai de oameni, cine are interesul să se străduiască atât de mult pentru nişte detalii care nu se observă decât la microscop?

Când şi unde apar cercuri în lanuri?

Puţinii martori oculari au relatat că acestea se formează în timpul nopţii, concomitent cu apariţia unor globuri de lumină colorată, obiecte neidentificate pentru care nu există nici o explicaţie.

Peste 90% din cercurile din lanuri apar în Marea Britanie, într-o anume zonă din comitatul Wiltshire, numită Milk Hill. Unii cercetători explică această intensitate a fenomenului în Wiltshire prin faptul că solul de aici este impregnat cu cel mai mare volum de apă subterană din sudul Angliei. Această apă acţionează ca un generator de câmp electrostatic, care face plantele să se culce la pământ.

Întregul proces poate dura câteva ore sau doar câteva secunde. În cazul cercurilor construite de oameni, un cerc de 22,5 m diametru, care este relativ mic, poate fi făcut în aproximativ 40 de minute. Însă la Milk Hill există formaţiuni uriaşe, cu câte 200 de cercuri. Aşa-numita „galaxie” de la Milk Hill are peste 600 de cercuri, unele de 22 m diametru, şi a apărut în numai 4 ore. Cerealele sunt atât de rău vătămate în procesul de strivire, încât urmele cercurilor rămân vizibile pănă la vremea recoltei.

Câmpul energetic al cercurilor din lanuri calmează şi vindecă

Adeseori împătimiţii cercurilor stau de veghe toată noaptea pentru a surprinde momentele formării lor. Deny Clarke, o cercetătoare din Anglia, a fost martoră la o astfel de apariţie: „Două globuri de lumină au apărut deasupra câmpului şi lanurile s-au culcat la pământ în câteva secunde, ca şi cum ar fi fost apăsate de o energie uriaşă şi misterioasă. Apoi au apărut şi au dispărut alte două globuri de lumină.”

Tot ea relatează despre forţa tămăduitoare miraculoasă a cercurilor: „Am auzit despe oameni bolnavi de cancer care au mers prin cercurile din lanuri şi la care a apărut o remisiune a cancerului. Cred că cercurile au un efect notabil asupra psihicului, pentru că dau un sentiment de pace interioară care a continuat şi după întoarcerea acasă.”

În etapa actuală, se pare că întrebarea-cheie nu mai este: „Cine le construieşte?” ci „Ce semnifică aceste cercuri şi ce efecte au câmpurile lor energetice asupra mediului înconjurător şi asupra oamenilor?”

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: